un karaoke la bord

povestea ar fi cam asa: nu stiu sa pilotez avioane, dar pilotez avioane. nu din alea cu multi pasageri pasageri, din alea mici, stil rata. Si mai car si un om sau doi cu mine. Nu conteaza ca ii zdruncin mai ceva ca'n carusel, nu conteaza ca exista 80% sanse sa ma prabusesc peste cine stie ce cosmelie, casa sau camp parasit, eu ma dau cu avionul. cam asa e si cu karokele vag profesionist.

din karaokele normal au iesit la suprafata niste posibili imposibili cantareti. adica aia care au un fel de vag voce, dar care nu e nici senzationala, nici comuna, nici lucrata. dar ei sunt cantareti. si oamenii si-au facut si trupe. karaoke vag profesionist

una dintre aceste trupe e la cafepedia din romana. acolo canta o tipa si un tip cu formatia pe spate. ea parca mai are un fel de voce, nu scartaie de fiecare data, mai prinde o nota falsa, dar la anumite piese, daca ai baut destul, aprope ca nu simti. asta daca nu rage ca o magarita. el... eh... el e o alta poveste. el sta atat de mult timp la sala (muschii il dau de gol) incat nu mai are timp sa si cante acasa, macar in baie. prin urmare ceea ce face el se poate numi orice numai cantat nu.

cred

"gicule hai sa il ajutam pe domnu'."
"care domnu'?"
"pe vecinu. sa dea zapada."
"care vecinu? cat da?"
ea e o tiganca uscata si infofolita. el e un tigan, sot, burdusit cu haine groase. dau, amandoi, zapada pe bani.

cred in Dumnezeu. mult timp am crezut ca aceasta credinta i se datoreaza lui Maia, acum cred ca am ajuns sa cred pentru ca am nevoie de ceva in plus.

pe un model oferit de soarta, prima oara am muncit la 14 ani, aduceam toale din turcia, in fiecare luna sau de doua ori pe luna, pentru ca mama sa le vanda in magazinul din Unirii. nu am fost un copil obligat, era o chestie pe care vrut sa o fac. 4 ani.
primul job normal a fost la revista vip. 6 ani din viata. 6 ani minunati, care mi-au oferit multe amintiri si invataminte.
in momentul in care am plecat de la vip, am inceput sa ratacesc. si am ratacit vreo 3 spre 4 ani. pana am ajuns sa lucrez la catavencu. cand am incetat sa mai ratacesc.
anul trecut cand am parasit revista kamikaze am cazut.

de o luna lucrez cu un om minunat, aurel mitran.

in fiecare job pe care l-am avut, fie ca a fost revista vip, fie ca a fost catavencu/kamikaze, am crezut in ceva. am crezut in echipele din care faceam parte, am crezut in oamenii cu care lucram, am crezut in lucrurile pe care trebuia sa le fac. genul acela de credinta care te motiveaza sa sa lasi sange. nu cred ca am lasat sange la propriu, dar am dat tot ceea ce am fost eu capabila si chiar mai mult.

nu cred ca e ok sa fii macelar. cred ca ar fi indicat sa crezi in ceea ce faci. poate ca nu exista Dumnezeu, poate ca nu merita sa crezi in lucruri si in oameni. dar daca nu ai crede in nimic, nu ai avea cum sa crezi nici in tine. si atunci esti doar gol.

diferenta dintre targu mures si tirgu mures

CFR stie care este diferenta dintre Targu Mures si Tirgu Mures.

 Targu Mures este incorect, corect este Tirgu Mures.

 adica, Târgu e gresit, iar Tîrgu e corect. e o chestie de nuanta.

vremea frate cu românu

În anumite cazuri, între două persoane, care se cunosc de relativ puțin timp, apare o situație incomodă, de noncomunicare. Nu prea au despre ce să discute si dintr-o dată apare subiectul salvator: „Ai văzut ce vreme de căcat e afară?”

 ZBANG!!! Ca-n desene animate, cei doi au ce să discute.

Nu contează că afară e cald, e oricum prea cald sau nu destul de cald, și dacă e frig, e prea frig, „tremuri de frig, e inacceptabil, așa nu se poate trăi” si „ce e cu ploaia asta?”, „e de căcat, îți spun”, „da, sunt de acord”. Și deja există un subiect comun între două personaje, pe care se poate broda la infinit. Gheața a fost spartă.

Nu e vorba că eu nu am ce să vă scriu. Aș avea ce să scriu, dar de ce să nu vă scriu despre vreme.  E un subiect foarte bun. Până și tabloidele îl abordează in fiecare zi. Nici o principesă de Dorobanți, nici un prințișor nu beneficiază de atât de multă hârtie. Centimetrii cubi sunt folosiți zilnic pentru vreme. Iar sânii! Ați mai văzut atât de multe țâțe pregătite intens epntru a prezenta vremea? Nu, normal că nu. Păi cum să nu vorbești despre vreme când sunt atât de multe fetițe dornice să își arate nurii doar pentru ca pe voi să vă intereseze mai mult vremea. Sa fim serioși, ce alt motiv ar avea ele ca să se dezbrace? Nici unul. Exceptând VREMEA!

Și la televizor! Ba e Busu, ba e tanti aia, Romica Jurcă, adică oameni care și-au dat osteneala ani la rând să vă facă atenți la ceea ce se petrece cu vremea. Așa-i că atunci când aflați că ninge sau iese soarele, după caz, aveți senzația că ninge pentru prima dată?

Apropos, anul ăsta a fost mișto, nu a prea nins, iar primarii nu au mai fost luați pe nepregătite, și asta nu pentru că nu știau cum e vremea, ci pentru că nu a nins. Dacă ar fi nins, spre exemplu noaptea, sau într-o zi de duminică, ei tot neanunțați și nepregătiți erau. Că doar nu stă nimeni noaptea cu capul pe geam să vadă: Ninge? Nu ninge! Ninge? Nu ninge!  

Plus, am senzația că nu a nins și din cauză de mitinguri. Da, o să îmi spuneți că e de la încălzirea globală, ba să știți că vă înșelați amarnic. Nu e de la încălzirea globală, aia e doar la americani. Americanii au problem de genul ăsta. La noi vremea e frate cu românu și de aia nu ninge. E nițel mai frig, dar măcar nu sunt -15 grade și nici nămeți cât casa. Acum pe bune, cine ar mai fi ieșit la miting dacă vremea ar fi fost de căcat? Nimeni frate! Că doar nu o să faci miting printre fulgi de nea, cum ar fi asta? Nasol. „Aș fi vrut să mă duc la miting, dar nu pot să deschid ușa de la casă de atât de multă zăpadă”.

miting intre strazi si alcool free

Chilima si Ontanu au inchis robinetul la alcool in centrul capitalei, cica pentru o saptamana. Care centru?

aseara mi-am dat seama cum sta treaba. deci daca e miting nu e voie la alcool, adica achool free. in acelasi timp, dar doar ca timp, (ne legam de sensul propriu al frazei), si in alt spatiu free alchool.

mai exact, la boutique du pain, o chestie corporatista pentru corporatisti, situata sub Teatrul Excelsior si vis a vis de ministerul sanatatii, la masa la care eram s-a dorit o bere. mica, la 33ml, pentru ca acolo se da mai multa. "ne cerem scuze, nu se poate. e miting".
 doua strazi mai sus, la edgar's pub, pe edgar quinet, mai jos de capsa, pe colt de florarie, se servea alcool mai ceva ca la bacanie, chiar si absint. acolo nu era miting. in centrul vechi nu mai vorbesc. rauri futunoase.

e ceva dubios cu limitarea asta a sectoarelor, e drept ca linia de hotar e cam invizibila.

biblioteca rosu, galben si albastru

biblioteca națională are sediu nou. construcție începută în 1986 și sfârșită cu happyend în 2012. zic 2012, că abia acum s-a dat drumul la public.

este de văzut prezentarea în PDF - absolut genială, plină de roșu, galben și albastru, plină de imagini trei de, care arată cât de frumoasă e și va fi clădirea, imaginile doi de nu mai sunt la fel de bune.

există și un plan de viitor, la clădirea actuală va fi adăugată o nouă piele, cred că ceva împrumutat de la almodovar, mai exact din filmul La piel que habito. „In cazul Bibliotecii Nationale urmarind indeaproape conformarea volumetrica a cladirii existente, noua fatada de sticla este o dedublare volumetrica, o a doua “piele”, care lasa sa transpara deformat si deci critic, vechea fatada a “epocii de aur” si suprapus apar
elemente de limbaj ale epocii digitale (serigrafii pe sticla cu texte din carti si imagini ale caselor care s-au demolat). Fatada dar si intreaga cladire va fi o co-prezenta: vechea cladire, partial continuata (in doua ipostaze, zone existente restaurate si zone neterminate care vor suferi conversii) ”

o să fie frumos, mai ales că băieții au cautat „solutii conceptuale si arhitecturale ale timpului nostru , de diferentiere si delimitare critica de contextul politic care a impus o imagine anacronica.”



dar cea mai faină realizare este programul. publicul poate să pătrundă și să se îmbogățească cultural între orele 9.00 și 16.45, decât atât. nici mai mult, nici mai puțin, iar sâmbăta și duminica se pot citi doar cărțile pe care le are fiecare în bilioteca personală. prin urmare, cine vrea să citească ar trebui să renunțe cumva la serviciu.
dar asta nu contează prea mult, să fim serioși, cine mai are nevoie de serviciu în ziua de azi.

la citit, nu la intins mâna!